"Ei se asteapta ca eu sa-i dezamagesc, dar eu nu ma astept ca ei sa ma dezamageasca." Si uite ca au facuto! Ei mi-au distrus lumea, propiul meu colt de rai, Eden cel odata pierdut de Adam si Eva. Iar ea acum, a devenit asa de imperfecta!

Monstri hidosi umbla liberi pe strada, cu capul sus si plini mandrie. Rasete grotesti se aud din parcurile intunecate de pe malul mlastinii. Priviri insangerate sunt aruncate in stanga si dreapta, asteptand sa-si vaneze prada. Tipete de teroare se aud de sub pamantul fierbinte. Suflete ratacite cauta sa se refugieze sub cladiri daramate, iar ei cauta sa le induca in disperare. Si se aude strigatul de chemare, acel raget de victorie.

Iar eu stau si privesc, cum lumea mi-e distrusa, cum legamantul nostru sacru a fost rupt odata cu Apocalipsa. Si-i vad pe ei, cum ma-ncoltesc, dorindu-si sa ma sfasie, pe cand eu stau in colt si ma gandesc, la Cel ce nu m-am gandit vreodata...

Am ajuns sa cred ca sunt o muritoare, ca o simpla intepatura de spin ma poate face sa-mi sangerez pana si iubirea ce s-a afundat adanc in oceanul inghetat din inima mea. Parca o vad prin acea mica crapatura din ghetar, o vad cum sta sa iasa la suprafata, sa produca o incalzire globala si sa erupa prin valuri ca un tsunami, gata sa inunde intreaga mea existenta cu sentimentul dragostei. Dar n-am s-o las, am sa-mi cos crapatura cu ura si dispret, pana cand va deveni insusi infernul! Iar apoi, voi sta pe banca retrasa din coltul parcului si voi privi oamenii cum vor radia de iubire, dar nu voi plange! Voi rade... voi rade pentru ca ei, au suferit toata viata, pe cand eu am profitat de ea. Fiindca iubirea, e focul renasterii lui Lucifer.