"Dacă vrei să mă tratezi, atunci fă-o! Dacă nu ești sigur, atunci încearcă! Dacă nu vrei, atunci lasă-mă să mor! Am o ultimă dorință: DĂ-MI SPERANȚĂ!" - Lavinia Bodea (Soare Albastru)

De ce unii văd lumină atunci când sunt în întuneric? De ce nu pot vedea nimic altceva în afară de ea? De ce refuză să accepte că au fost înfrânți, că nimeni și nimic nu-i va putea salva de la infernul pe care îi așteaptă? De ce țin cu dinții de acea idee? Ce au de câștigat? Iubire? Pace interioară? N-au aflat că așa ceva nu există, că am fost concepuți să suferim? De ce cred că noi avem emoții?
Să fi fost o simplă eroare de sistem atunci când, oamenii au fost fabricați? Oare toți suntem defecți? Oare acea lumină, conține răspunsul? Și dacă-l aflăm, ne va putea ierta Universul vreodată? Ne vom putea ierta pe noi înșine?
Vreau să văd și eu acea lumină, cum fac să o văd?