Trecutul este aici si este mai prezent ca niciodata! Imi imita fiecare pas si gest, fiecare miscare brusca. Este ca si cum m-as uita intr-o oglinda in care se reflecta o alta oglinda. O imagine infinita, nedefinita de timp si spatiu. Trecut glorios, Trecut terifiant, nici el nu mai stie! Tot ce stie este ca nu vrea sa renunte la mine. Viitorului nu-i face loc sa treaca, Prezentul nici nu vrea sa-l vada. Este egoist, ma tine langa el. De mi-ar da drumul, s-ar pierde in amintiri, fiind inghitit de sperante uitate. Nu-si doreste asta, vrea doar sa existe in continuare! Si se tine strans de mine...