De o vreme tot stau si ma gandesc: Unde am gresit?
Pe ce mina am calcat de m-am impotmolit si nu ma mai pot misca? Si mai importat, cum am ajuns acolo? Ce eveniment a cauzat decizia mea de a merge pe campul acela minat? Acestea sunt niste intrebari care duc la mai multe intrebari si niciun raspuns. Astept sa-mi cada o raza de soare din cer pe care e inscriptionat destinul meu. Nu vreau sa stiu ce-mi rezerva viitorul, vreau doar sa stiu numele demonului care m-a tarat prin iad si m-a facut sa-mi pierd titlul de Creator al universului meu. Eram sus, foarte sus. In jururl meu erau ingenunchiati muritorii. Rugaciunile lor imi dadeau viata. Parca inca mai simt acel gust dulce-amar al sufletelor damnate la pieire, fiorul pe care il aveam cand furam harul credinciosiilor mei. Pana la sfarsit, toti ramaneau fara vlaga, fara glas, iar rugaciunile lor nu mai ajungeau la urechea mea. Lipsita de puterile divine cu care am fost inzestrata, slujitorii antagonistului meu, creaturi ale noptii, copii a lui Ammit, au escaladat Muntele Sinai unde au spart tablitele si m-au tras in jos, sa vad consecintele actiunilor mele ca si Creator Suprem unde universul meu interfera cu ale celorlalti, eclipsandu-le existenta, creand un singur EU.
Atunci a fost sfarsitul erei mele, cazand in pacat ca Lucifer, devenind un inger vanat de prada, un muritor.
Si totusi, care din credinciosii mei demoni m-a tradat? Sufletul sau Ratiunea?

0 comentarii: