De o vreme tot stau si ma gandesc: Unde am gresit?
Pe ce mina am calcat de m-am impotmolit si nu ma mai pot misca? Si mai importat, cum am ajuns acolo? Ce eveniment a cauzat decizia mea de a merge pe campul acela minat? Acestea sunt niste intrebari care duc la mai multe intrebari si niciun raspuns. Astept sa-mi cada o raza de soare din cer pe care e inscriptionat destinul meu. Nu vreau sa stiu ce-mi rezerva viitorul, vreau doar sa stiu numele demonului care m-a tarat prin iad si m-a facut sa-mi pierd titlul de Creator al universului meu. Eram sus, foarte sus. In jururl meu erau ingenunchiati muritorii. Rugaciunile lor imi dadeau viata. Parca inca mai simt acel gust dulce-amar al sufletelor damnate la pieire, fiorul pe care il aveam cand furam harul credinciosiilor mei. Pana la sfarsit, toti ramaneau fara vlaga, fara glas, iar rugaciunile lor nu mai ajungeau la urechea mea. Lipsita de puterile divine cu care am fost inzestrata, slujitorii antagonistului meu, creaturi ale noptii, copii a lui Ammit, au escaladat Muntele Sinai unde au spart tablitele si m-au tras in jos, sa vad consecintele actiunilor mele ca si Creator Suprem unde universul meu interfera cu ale celorlalti, eclipsandu-le existenta, creand un singur EU.
Atunci a fost sfarsitul erei mele, cazand in pacat ca Lucifer, devenind un inger vanat de prada, un muritor.
Si totusi, care din credinciosii mei demoni m-a tradat? Sufletul sau Ratiunea?

    Era o noapte de vara tarzie, iar oraselul de munte in care traia Radu Hara se pregatea sa imbrace hanoracul de culoarea mustarului. Radu tocmai ce plecase de la prietenul sau Mihai, care l-a inviatat la o partida de Poker in seara aceea. Acesta era un lucru obisnuit de-al lor, un ritual sacru care se petrecea in fiecare vineri. 4 prieteni care impartasesc pasiunea cartilor, a vicleniei si a jocurilor mintii unde cel mai bun castiga pachetul de tigari. Mereu pariau pe tigari, niciodata pe bani. Si Radu iesea mereu castigator. Dar nu si in seara aceea! Ceva era diferit. El era diferit! Il luase o migrena pe la ora 1 jumatate, iar baietii au hotarat sa incheie jocul. Mihai nu l-a lasat sa plece pana ce nu-si revenea. Stia ca Radu n-o sa accepte sa-si petreaca noaptea la el acasa din cauza matusii care era in vizita. Era o femeie tare acra si paranoica, ii displaceau toti oamenii pe care nu-i cunostea, avea adesea impresia ca complotau impotriva ei.
    Se facu ora 3 AM, iar Radu isi mai revenise putin. Il ajuta pe Mihai sa stranga masa plina de pahare si resturi de la snacksuri si pleca. Cand iesi afara din curte, parca il lua un tremur.  Strada era ingusta si pustie, parca desprinsa dintr-o lume apocaliptica in care Radu era singurul supravietuitor. Felinarele ardeau incet, lumina lor abia daca ajungea pana la asfaltul rece. Isi simti picioarele grele, parea ca nu poate sa mearga mai repede. Era incredibil de rece pentru o noapte de vara, iar Radu n-avea decat un tricou pe el. Simtea cum frigul ii intra incet in oase si-l luase tremurul. Vantul batea cu putrere, scotand un vuiet straniu. Intunericul ii dadea palpitatii. Deobicei nu se speria de nimic "supranatural", era foarte sceptic. Cu fiecare pas pe care-l facea inainte, respiratia lui se ingreuna, gurile de aer fiind lungi si adanci, ca si cand nici n-ar respira. Niciun sunet nu se auzea inafara vuietului produs de vant. Pe la jumatatea drumului intra intr-un nor de ceata, iar temperatura scazu radical. Acum simtea ca ingheata. Se tinea cu mainile de umeri si-si freca incet bratele pentru a se mai incalzi. La un moment dat simti un strapuns in inima si se opri din mers. Parca nu se putea misca din loc. Se uita speriat in stanga si in dreapta, dar nu vazu decat ceata. Acum incepea sa se ingrijoreze. Nu-si dorea decat sa ajunga cat mai repede acasa. Lua o gura mare de aer rece, isi deschise ochii si continua drumul. In departare zarea ceva. Parea sa fie o silueta de om. Cand iesi din ceata, putea sa vada clar silueta. Parea a fi o batrana, mica si cu o cocoasa mare in spate. Radu se gandi ca poate suferea de Alzheimer si nu stia unde se afla. Striga odata dupa ea "Tanti!", dar nimic. Batrana continua sa mearga cu pasi mici. Mai incerca odata si striga de data aceasta "Aveti nevoie de ajutor?". Atunci, pe la jumatatea drumului, batrana se opri. Statu nemiscata cateva secunde, dupa care isi intoarse incet privirea spre el. Ochii ii straluceau ca la pisici, erau mari si inspaimantatori. Radu era incremenit de uimire. Se gandea ca oare ce se intampla cu ea. Iar batrana statea tot nemiscata, pe cand Radu inainta spre ea. Cand ajunse la vreo 50 de metri, deodata batrana a disparut. El a putut sa vada o umbra florescenta miscandu-se foarte repede din locul in care batrana statu si se uita la el. Era amutit de uimire. Nici nu mai stia ce sa creada. Cu privirea pierduta, se gandea la batrana care disparuse misterios din fata ochiilor lui. In acea clipa, o lua la fuga si nu se mai opri pana cand nu ajunsese in fata casei lui.  
    Casa lui avea o pozitie stranie, se afla in fata cimitirului oraselului si langa valea mortilor. Se credea ca pe vremuri acolo locuia un strigoi care a masacrat intreaga populatie a satului care acum devenise oras. Ulterior casa a fost demolata, descoperindu-se cel putin 100 de cadrave aflate in locul acela. Radu avea doar 8 ani cand au fost scoase trupurile putrezite a satenilor. Curios ca orice copil la acea varsta, s-a dus si a aruncat o privire. Mirosul infernal al putreziciunii a facut fiecare om aflat langa vale sa-si verse matele, dar nu si el. El parea fascinat de miros, de carnea inegrita de pe oase. Privea cum viermii se tarau afara prin gaurile ochiilor si cateodata ii lua in mana ca sa-i priveasca mai bine. Obisnuia sa vina in fiecare seara sa priveasca legistii cum scoteau ramasitele rand pe rand. Pana cand intr-o zi mama lui il vazu si nu-l mai lasa sa iasa afara din casa. Se temea ca nu cumva sa inceapa sa-i placa moartea, devina obsedat de ea, avand in vedere ca n-ar avea de niciun Dumnezeu sa se teama.
    Ajuns in fata casei, Radu o zari pe mama lui. Se opri putin, lasand plamanii sa se umple cu aer si mersese langa ea. Mama lui parea ca nu se misca. Radu ramase 3 secunde langa ea si apoi o intrebase "Ce faci afara la ora asta?" Ea, stand in aceasi pozitie ii raspunse "Unde-mi e copilul?!" Radu era putin nedumerit, spunand-ui ca nu era nevoie sa-l astepte si ca acum e acasa. Dar ea tot continua sa zica " Unde-mi e copilul?!" intr-una. Speriat si nestiind ce sa faca, se hotari sa intre in casa si sa-si intrebe tatal de ceea ce se intampla cu mama sa. Intrat in casa, il striga, dar nu raspunse nimeni. A cautat in fiecare camera, dar nici urma de tata. S-a uitat pe geam sa vada daca mama lui era in continuare in acea strare confuza, dar ea nu mai era acolo. Apoi Radu isi aduse aminte ca parintii lui erau plecati la spitalul orasului in vizita la bunica lui...

S-a intamplat ceva! Ceva grav! Nu stiu cum sa explic, imi este necunoscut fenomenul. Doar am auzit povesti despre el, dar niciodata n-am apucat sa-l vad, sa-l simt pe pielea mea. Mi s-a intamplat doar odata, sau cel putin asa credeam eu. Tineam cu dintii de el si speram ca ceea ce simt e real. N-am avut eu norocul asta!

De ce ar fi de data asta diferit? Daca este doar o iluzie? Daca este doar o proiectie a dorintei mele de a trai momentul? Si daca e adevarat? Atunci ce? Ce ar trebui sa fac atunci? N-am mai fost in situatia asta in care n-am niciun cuvant de spus si nici nu pot controla ceea ce se intampla. Si ma doare asta! Faptul ca nu pot stapanii valul asta imens ce inunda plaja cu nisipul asa de fin si necalcat de picioarele turistilor, ma face sa inebunesc! As vrea sa pot sa-l fac sa dispara, dar nu pot! De data aceasta, nu-i in puterea mea. 

Si tot stau si ma gandesc la solutiile care exista pentru a rezolva aceasta problema. Aparent, este o necunoscuta de gradul III si totusi are o rezolvare. Dar nu-mi place ceea ce vad, adica, nu as putea! Sa ma las in voia sortii fara a protesta? Si fenomenul asta chiar este dragoste? Inca nu pot sa cred!