A trecut ceva vreme. Dar m-am întors! Sunt aici! Sunt aici de unde a pornit totul. Mi-a fost dor, foarte dor! În timpul în care am fost plecată în celălalt univers al meu, m-a cuprins o teamă că nu mă voi întoarce. Paranoia a luat stăpânire peste mine foarte mult timp, şi mă făcea să mă ascund de întunericul de afară. Preferam întunericul din-năuntru, era mai plăcut, mai primitor. Cu toate acestea, îmi era dor să revăd monştrii pierduţi pe străzi căutând să se hrănească din carnea putredă a ultimilor oameni rămaşi. Nimic nu-i mai la fel, şi totuşi, nimic nu s-a schimbat!

Am rămas aceaşi eu, doar cu nişte dorinţe în plus; ca totul să se sfârşească ca să poată renaşte din nou. O lume identică, dar unde zeii să arunce înapoi monştrii în groapa de foc de unde au scăpat, astfel eliberând omenirea de la sclavie , numită de către demoni materialism.

Poate doar atunci, voi deveni şi eu, din nou un om...