Ard culorile in vis precum se scurge sangele pe cearsaful moale. Am in suflet un gol asemeni unei cascade amazoniene unde ma arunc plutind pe o raza de soare. Si simt o adiere, o soapta patruzantoare care-mi spune "Spera mai mult! Viseaza mai mare!" [...]

Ma trezesc urland din toti plamanii-nfundati de fumul de tigara cu gust de vanilie pe care el, cu ochii lui albastri atintiti spre mine, o fumeaza ca fiind o ultima rasuflare. Ma ridic incet din pat ca dupa o coma, ii fur tigara din mana, trag un fum privind pe fereastra si m-arunc in cearsaful ravasit din razboiul de aseara. Si zambesc gandindu-ma ca eu iar am iesit invingatoare...

Ma ustura rana pe care mi-ai lasato. Ai luat toate medicamentele cu tine, nici macar un bandaj nu ai lasat in urma, nimic! Stau si sufar in chinuri cumplite, si-ti blestem numele cu fiecare rasarit care apune in sunetul melodios al frunzelor decazute in umbra copaciilor goi. Sunt pe cale sa fiu sfasiata de propii mei colti, neputand stapanii aceasta pornire de ura asupra trupului meu care a fost jerfit cu umilinta pentru tine. Simt un dispret asemanator al iadului foc, ma-nnec cu stropi mari de lacrimi amare insangerate si-mi ard ochii de la atatea amintiri derulate pe iris. M-afund in fotoliul vechi si prafuit, scartaind sunete ce-mi ies de pe gura pe care tu obisnuiai s-o dezmierzi cu amorul tau inflacarat. Imi smulg fire din parul auriu, mangaiat de tine, admirat de altii si-mi tai usor conductele prin care candva trecea amor. Poate daca-mi sangerez iubirea, durerea va-nceta sa mai urle atat de fioros. Un sunet tare, traind intr-un spatiu armonios...

Sunt la capătul puterilor. Nu pot să merg mai departe. Ceva mă împinge de la spate, dar nu mă poate mișca din loc. Am înțepenit. Privesc la marginea prăpăstii și-mi imaginez cum ar fi să sar in ea. Oare ce sentiment aș simți? Libertate? Fericire? Durere? Nimic?

Și cât timp va dura oare derularea amintirilor plăcute? O fracțiune de secundă, poate două? Toate aceste întrebări îmi dau dureri de cap. Am ajuns o legumă inutilă, s-a terminat sezonul meu. Oricât mi-aș dori să dau timpul inapoi, să fiu din nou folositoare, să fiu din nou dorită, nu pot! Nu mai pot nimic! Nu că aș fi putut vreodată...

Dar totuși, să-mi asum acest risc de a sări in gol? Poate că se află un pod la doi pași de mine, doar că eu nu-l pot vedea de ceața dimineții geroase. E atât de frig! Mi-e frig! Toate aceste simțuri îmi inundă rațiunea, singurul meu gând rămânând înghețat la aceasi întrebare: A sări, sau a căuta un pod?

Are tendinta sa esueze, sa evite situatiile pe care ar trebui sa le confrunte. Isi schimba starea din rau in mai rau, si simte ca involueaza cu fiecare pas pe care-l face inainte. Nu se mai gandeste la viitor, nu se mai gandeste la present, se gandeste doar la un gol inexistent care-i capteaza mai toata atentia. Aude vag sunetele si vede in ceata. Nu mai are niciun reflex, se disociaza usor... si intra intr-un Univers paralel cu al ei, unde totul este exact asa cum ar trebui sa fie: perfect. Ii e frica de intuneric, dar prefera sa-si petreaca timpul in el. Se regaseste in el; un spatiu vast, intins si negru cu infinite posibilitati de adaptare.

Dintre zeci de culori, ea a ales doar una: roz. Ii placea cum arata, simtea ca o defineste. Dar avea o problema! Nu stia care parte din ea vroia roz. Acum ceva timp, aceasta culoare nici nu exista in paleta ei de culori, nici nu stia ca este una dintre culoriile curcubeului, si iata ca totusi, vroia cu lacomie culoarea roz. Si-a vopsit peretii din camera in roz, si-a inlocuit mobila cu una roz, si-a cumparat o gramada de haine roz, pana si parul i-a devenit roz. Acum, prin definitie, viata ei era cu adevarat roz. Toti o vedeau cum n-au mai vazut-o de mult timp: fericita! Si cu toate acestea, cu tot rozul din jurul ei, ea tot nu simtea ca s-a schimbat, nu simtea ca rozul acela atat de mult ravnit ii este cu adevarat menit, si ca sub tot acest roz, inca se afla o inima gri. Prin prizma ochiilor ei, rozul a devenit rosu ca sangele care-i trezeau amintiri neplacute. Iar rozul a devenit inca o alta masca de-a ei...

You’re stranded in the darkness
You’re losing the fight
All your tears have fallen
You’ve lost all hope in site
You wish for something better
You think that nobody cares
But I will stand beside you
This burden I will share
I’ll fight your darkest monster
I’ll chase away the fears
And when you feel like giving up
I’ll wipe away those tears
So go to sleep my flower
Tonight there’s nothing to fear
And in the morning when you wake
Just know that I’ll be here
The monsters will not hurt you
The demons will not bite
Cause like a guardian angel I will be
Beside you through the night
And please do remember
That no one can see
You'll be mine forever
I'm your demon, I need you for me...

Iese din casa cu castiile in urechi si ochelarii de soare pe ochi. Isi da parul ce-i acopera ochelarii la o parte, se uita in sus, se intoarce inapoi in casa si isi ia umbrela. Afara sunt 35°C... Deschide usa masinii, se aseaza pe scanul ei si asteapta in tacere. Tot drumul n-a scos un cuvant. Ajunge la destinatie si scoate inainte sa iasa din masina niste bani din porofelul mamei. N-a cerut voie, nici n-a intrebat-o macar daca o imprumuta, doar a luat banii si a iesit din masina. Ajunge in fata cabinetului, sta putin, se uita la usa, inspira aer adanc in piept si intra. Era asteptata. Isi trage scaunul pe care sta deobicei si se aseaza usor, ca si cum ar pluti, ca si cum ea n-ar fi fost aici defapt. Ii trage o privire lunga persoanei aflate in spatele biroului, apoi isi arunca ochii in geanta, cautand un caiet rosu. Il scoate, rasfoieste pana la pagina importanta, si-l paseaza persoanei care se presupune ca se afla acolo pentru ea. Era mai liniste decat deobicei. Pentru un timp, parca i s-a luat aerul fiindca nici respiratia nu i se mai auzea. O liniste morbida. Cu cat erau paginile mai rasfoite, cu atat se asfixia mai mult. Incerca sa se controleze, se uita insistent la bluza persoanei de dupa birou, admirand-o ca pe un diamant; scump si frumos. Pe langa ca avea culorile ei favorite, mai era si modelul ei preferat. Dar nici bluza n-o putut sa-i distraga mintea de la probleme, si cum privi din nou ochii aceia care citesc cu atata calm, dar parca haotic continutul acelui caiet, ea nu se mai putu abtine. O lacrima ii cazuse pe obraz. Era gata! Inca nu-i venea sa creada ca insfarsit, dupa atatea sedinte, a putut sa spuna si ea adevarul. Se uita la acea fiinta care-i citise cele mai ascunse ganduri ca un leu cum se uita la o caprioara, gata s-o vaneze. Chiar daca regreta ca a scris acele cuvinte, o parte din ea se bucura ca pe sufletul ei a aparut o pata de gri. Era un inceput.
Acum era timpul unei concluzii. Se astepta la ce-i mai rau. Dar in schimb, a primit o analiza. Ea nu se afla acolo pentru a fi criticata, ci pentru a fi inteleasa si ajutata. Fiecare parte care i-o citea si apoi analiza, o faceau sa-i curga lacrimile si mai tare, care au dus la plansul in sine. Si-a dat drumul complet, nu se mai putea abtine! S-a saturat deja sa mai poarte masca "Sunt bine!", vrea acum sa-si poarte propia masca "Am probleme, dar vreau sa le rezolv!". Avea doar doua variante, sa renunte sau sa lupte.
Timpul a expirat. Caietul a ramas acolo, pentru a fi analizat mai cu atentie. Lacrimile au incetat de mult sa mai curga, acuma au ramas in urma doar ochii rosii. Si-a pus ochelarii fumurii pe ochi, i-a lasat banii si a iesit pe usa, in lumea care a aduso aici. Nu i-a mai facut o programare, fiindca vroia sa vorbeasca si cu parintii ei.
Dar ea nu vroia, pur si simplu nu vroia ca ei sa stie!

Gusta o picatura din sangele meu
E dulce, are gust de curcubeu
Pune-mi mana pe piept
Simti? Cum inima-mi bate incet...
Asta inseamna ca sunt gata
In mainiile tale imi pun soarta.
Arata-mi coltii, atinge-mi pielea usor
Da-mi parul pe spate, sunt pregatita sa mor!

Dansul meu diavolesc cu demonii sai e departe de a se fi sfarsit. Este doar inceputul!
Un inceput dureros, cu lacrimi de sange si vise sfaramate in mii de particule de sperante. Un zambet schitat si un ras fortat sunt singura mea arma impotriva otravii lor. Mi l-au luat cu ei, si n-au de gand sa mi-l inapoieze pana cand n-am sa le cedez sufletul ciobit, scormonit de sentimente indosite de catre ei. M-au pleznit peste obraz cu orgoliu si asteapta ca sa-l intorc si pe celalalt, sa ma umileasca in fata propiilor mei demoni.
Asteapta in liniste ruperea mea in doua, clipa mea de vulnerabilitate cand poate sa ma atace si sa-mi transforme viata din cosmar in realitate.
Iar acum am ramas doar cu un singur nume scris pe suflet cu cerneala facuta din magie neagra, un nume care va ramane pentru totdeauna: al lui!

"You can see her happy - with o big smile on her pretty face,
an engagement ring on her little finger, holding a red rose that her lover bought it for her. He promised her the world, he promised that they will be forever together. Then he left... "

"Ei se asteapta ca eu sa-i dezamagesc, dar eu nu ma astept ca ei sa ma dezamageasca." Si uite ca au facuto! Ei mi-au distrus lumea, propiul meu colt de rai, Eden cel odata pierdut de Adam si Eva. Iar ea acum, a devenit asa de imperfecta!

Monstri hidosi umbla liberi pe strada, cu capul sus si plini mandrie. Rasete grotesti se aud din parcurile intunecate de pe malul mlastinii. Priviri insangerate sunt aruncate in stanga si dreapta, asteptand sa-si vaneze prada. Tipete de teroare se aud de sub pamantul fierbinte. Suflete ratacite cauta sa se refugieze sub cladiri daramate, iar ei cauta sa le induca in disperare. Si se aude strigatul de chemare, acel raget de victorie.

Iar eu stau si privesc, cum lumea mi-e distrusa, cum legamantul nostru sacru a fost rupt odata cu Apocalipsa. Si-i vad pe ei, cum ma-ncoltesc, dorindu-si sa ma sfasie, pe cand eu stau in colt si ma gandesc, la Cel ce nu m-am gandit vreodata...

Am ajuns sa cred ca sunt o muritoare, ca o simpla intepatura de spin ma poate face sa-mi sangerez pana si iubirea ce s-a afundat adanc in oceanul inghetat din inima mea. Parca o vad prin acea mica crapatura din ghetar, o vad cum sta sa iasa la suprafata, sa produca o incalzire globala si sa erupa prin valuri ca un tsunami, gata sa inunde intreaga mea existenta cu sentimentul dragostei. Dar n-am s-o las, am sa-mi cos crapatura cu ura si dispret, pana cand va deveni insusi infernul! Iar apoi, voi sta pe banca retrasa din coltul parcului si voi privi oamenii cum vor radia de iubire, dar nu voi plange! Voi rade... voi rade pentru ca ei, au suferit toata viata, pe cand eu am profitat de ea. Fiindca iubirea, e focul renasterii lui Lucifer.

???

Am o singura intrebare: De ce?

Astazi am primit cea mai ciudata intrebare. Ciudata nu in sensul ca nu are un sens, ci fiindca are cel mai semnificativ sens. "Ce inseamna Pussycat pentru tine?"
Hmm, Pussycat...
Nu m-am gandit niciodata la asta! Stiu ce inseamna pentru ceilalti, dar pentru mine, ea nu reprezinta nimic. O fi vreun mecanism de aparare, vreun zid de nepatruns care tine emotiile la distanta? O fi vreo denumire noua pentru personalitate multipla sau...
Cred ca...
Eh, lasa! Pussycat e doar... Pussycat! Nu are nevoie de descriere.
Dar oare, sa permit acestei Pussycat sa-mi controleze viata?

Cu fiecare clipa in care ma gandesc la mine, simt ca practic un act malefic de exorcizare a sentimentelor pozitive si a capacitatii de a simti.
Sunt precum Narcis, obsedata de reflectia mea, ce se oglindeste in izvorul desertaciunii, blestemata sa nu pot iubi pe nimeni niciodata. Si astept de secole ca apa sa sece, am trait mai multe vieti decat Hristos a trait in sufltele oamenilor, si am ajuns sa intalnesc Iubirea la rascrucea dintre Ratiune si Sentiment. Dar m-a ocolit de indata ce m-a zarit. Blestemata fii, tu, Nemesis!
Si am colindat pe cararile pustii ale Suflteului, de m-am pierdut prin labirintul Constiintei pana am ajuns la casa Emotiei. Imi era straina! Am zarit-o intr-un colt, stand la o masa. Chipul ei radia de fericire si implinire. Cand m-a vazut, s-a ridicat de la masa dorintei si a venit in intampinarea mea. Si-a deschis bratele s-o imbratisez. Eu? Sa imbratisez slabiciunea in sine? Chipul acela senin, s-a intunecat dintr-o data, iar masa dorintei s-a spart. "Tu nu vei mai intalni pe mine, sau pe o sora de-a mea! Insusi viata iti va fi cosmar, iar obsesia te va bantui in veci. Refuzi binecuvantarea mea? Trupul sa-ti ramana gol, pacatul trupesc sa te-nrobeasca! Nici de vei voii, n-o sa simti lipsa noastra!"
Si iata-ma din nou, in fata izvorului, cu capul aplecat spre reflexia mea din apa; si le pot vedea pe nimfe cum ma privesc cu invidie, blestemand zeii care m-au inzestrat cu fumusete cereasca, dorindu-mi ca apa sa sece odata.

Au trecut atatea nopti de cand nu m-am mai gandit la tine. Atatea ore, care mi se pareau a fi secunde. Si cand te gandesti ca timpul statea in loc, pentru ca sa-mi amintesc eventual, ca in tot acest timp nu te-am avut, si nici n-o sa te am. Dar m-am resemnat cu gandul. Defapt, nici n-am nevoie de tine. Acel 'tu', care este infaptuit in mintea mea, este perfect. De multe ori m-am temut ca adevaratul 'tu' ma vei dezamagi, ca nu vei fi asa cum te visam mereu. De aceea n-am riscat sa am vreodata contact fizic cu tine, sa nu-mi distorsionezi obsesia mea tulburatoare pentru tine. Ah, si cat de dulce e! Ea se hraneste din privirea ta curioasa, din sentimentul de respingere care il ai fata de mine. Si cat imi place ca suferi! Toata viata mea m-am hranit cu energia negativa a oamenilor, dar a ta, e unica! Imi da dependenta si chiar nu pot sa renunt la ea! De aceea te voi urmari mereu, voi deveni umbra umbrei tale, soapta soapte tale, cosmarul cosmarului tau. 'Tu' din mine se va alimenta din energia ta si va creste asa de mare incat iti va eclipsa existenta. Vei ajunge slab, nedumerit si inconstient ca vei duce o batalie cu tine insuti.

Adevarata frumusete

De curand mi s-a intamplat ceva, am inceput sa vad lumea cu alti ochi. Totul a devenit mai clar. Inainte parca eram legata la ochi si vedeam doar ceea ce vroiam sa vad, si nu cum erau lucrurile in realitate. E ca si cum cineva a tras draperia dimineata si razele soarelui au intrat in camera si totul sa luminat, iar visul urat a disparut. E frumos sa vezi din nou adevarata lumina, nu numai cea artificiala a lampii de pe birou. M-am ridicat din pat cu ochii stransi si am mers spre fereastra de unde venea lumina. Am deschis usor geamul si am scos capul afara ca sa simt mirosul florilor. Cand am deschis ochii parca s-a intamplat o magie. Strada neasfaltata si plina de gropi parca parea un drum de tara ce ducea spre o poienita, florile galbene pareau acum niste adevarate simboluri ale primaverii, cerul era de un albastru pur. Atunci am realizat ca ceva se intamplase. Nu cred ca venirea primaverii era factorul, ci ceva mult mai minunat. Rugaciunea mi-a fost ascultata. Acum puteam sa vad! Desi nu eram oarba tot nu “vedeam” lucrurile din jurul meu. Puteam vedea adevarata frumusete din lucruri, adevarata frumusete din oameni. Frumusetea este de doua tipuri: exterioara si interioara. Dar care conteaza cel mai mult? De care sa ne indragostim? Ce este mai important pentru tine? Multi dintre voi aleg frumusetea exterioara, caci acel fel de frumusete este promovata, dar cati dintre voi n-ati sfarsit singuri? Eu am sfarsit singura! Eu eram una dintre voi. Alegeam marul dupa cat era de rosu si de mare. Doar apoi am descoperit ca inauntru era putred. Dar acum s-a terminat, am priceput cum sta treaba. Nu faptul ca aratam bine ne face sa fim frumosi, ci ceea ce gandim, ce simtim. Cand cineva iti spune ca ii plac ochii tai, inseamna ca s-a uiat in sufletul tau, a incercat sa te cunoasca. Ochii sunt oglinda sufletului. Cu cat te uiti mai atent la el, cu atat mai mult patrunzi in suflet. Si mie mi s-a intamplat asta, sa fiu vrajita de privirea lui. Am chiar numit-o “dragoste la prima vedere”. De ce? Fiindca nu i-am putut uita ochii. Ei au fost cei care m-au facut sa ma indragostesc de el, nu trupul, nu hainele, nu banii! Atunci de ce toti fac aceasi greseala la nesfarsit? As vrea ca si voi sa vedeti lumea cum o vad eu acum. Va imprumut ochii mei, daca doriti. Nu mai vreau sa vad la televizor cum este promovata “frumusetea” si toti barbatii sa viseze la ea, si femeile sa-si distruga viata si sanatatea ca sa devina ca fetele din reviste care oricum sunt retusate cu Photoshop. Deschideti ochii si priviti in jur! O lume intreaga va asteapta. Calea cea mai sigura catre adevarata frumusete interioara e sa faci fapte bune. Nu mai stati pe ganduri si ajutati-i si pe altii sa-si deschida ochii! Impreuna putem face o lume mai buna! Lasati adevarata frumusete sa iasa la iveala…

Original date: June 2009

What I think about love

Hmm, love…

Love is madness, pain, graceful, happiness, all the feelings in one.

Love is the ultimate feeling that only God can manage it. Why? Because love is too powerful! It has no definition! You can’t describe love, because it was made to feel it and not to describe it.

The love that we are feeling today is not a true one, it is a superficial one. People are superficial, so are their feelings!

True love can kill you, but superficial love can only hurt you…

Oh, now it sounds familiar to you!

My views on death

Why people are so afraid of death? Is it because they don’t believe in life after death? Is it because they leave people behind? Is it because they didn’t have the chance to say goodbye? NO! It is because they leave behind their material life. Yes, I couldn’t believe this! Their material life? “Oh, you mean your TV or your computer? You will miss this things? But how about the people you love?”

People this days are so fucked up!

Ok, now about the subject… what do I think about death? I think it’s a blessing, it means that your mission it’s over. We are all born for a reason. We all have a mission of us that we must complete. Maybe I was born to find true love. Maybe you were born to find the cure for cancer. So yes, once we complete our mission, we die. (for good) What do I mean by “for good”? Well our body dies, but not our soul. The soul is immortal. So because the soul is immortal, we have the chance to live more than one life. But what happens with the soul after you lived more lives and you have completed your mission. I must remind you that your soul is made of energy. The energy will reunite with the source of it. So yes, in the end, you will be a part of what you like to call it “GOD”.

Photography (from Prague)

Toți avem ceva de ascuns. Niște locuri întunecate în noi pe care nu vrem ca lumea să le vadă. Și ne prefacem că totul este în regulă, înfășurându-ne în curcubeuri. Dar poate că totul e spre bine, deoarece unele sunt mai întunecate ca altele.

Welcome!

V-ati intrebat vreodata ce se ascunde in spatele unui zambet?

Dar v-ati intrebat vrodata ce se petrece in mintea unui om aparent fericit?

Daca raspunsul vostru este "da", atunci va invit intr-o calatorie prin lumea unui vis real in care inconstientul devine subconstiet, iar constientul devine inconstient.