Au trecut atatea nopti de cand nu m-am mai gandit la tine. Atatea ore, care mi se pareau a fi secunde. Si cand te gandesti ca timpul statea in loc, pentru ca sa-mi amintesc eventual, ca in tot acest timp nu te-am avut, si nici n-o sa te am. Dar m-am resemnat cu gandul. Defapt, nici n-am nevoie de tine. Acel 'tu', care este infaptuit in mintea mea, este perfect. De multe ori m-am temut ca adevaratul 'tu' ma vei dezamagi, ca nu vei fi asa cum te visam mereu. De aceea n-am riscat sa am vreodata contact fizic cu tine, sa nu-mi distorsionezi obsesia mea tulburatoare pentru tine. Ah, si cat de dulce e! Ea se hraneste din privirea ta curioasa, din sentimentul de respingere care il ai fata de mine. Si cat imi place ca suferi! Toata viata mea m-am hranit cu energia negativa a oamenilor, dar a ta, e unica! Imi da dependenta si chiar nu pot sa renunt la ea! De aceea te voi urmari mereu, voi deveni umbra umbrei tale, soapta soapte tale, cosmarul cosmarului tau. 'Tu' din mine se va alimenta din energia ta si va creste asa de mare incat iti va eclipsa existenta. Vei ajunge slab, nedumerit si inconstient ca vei duce o batalie cu tine insuti.