Ma ustura rana pe care mi-ai lasato. Ai luat toate medicamentele cu tine, nici macar un bandaj nu ai lasat in urma, nimic! Stau si sufar in chinuri cumplite, si-ti blestem numele cu fiecare rasarit care apune in sunetul melodios al frunzelor decazute in umbra copaciilor goi. Sunt pe cale sa fiu sfasiata de propii mei colti, neputand stapanii aceasta pornire de ura asupra trupului meu care a fost jerfit cu umilinta pentru tine. Simt un dispret asemanator al iadului foc, ma-nnec cu stropi mari de lacrimi amare insangerate si-mi ard ochii de la atatea amintiri derulate pe iris. M-afund in fotoliul vechi si prafuit, scartaind sunete ce-mi ies de pe gura pe care tu obisnuiai s-o dezmierzi cu amorul tau inflacarat. Imi smulg fire din parul auriu, mangaiat de tine, admirat de altii si-mi tai usor conductele prin care candva trecea amor. Poate daca-mi sangerez iubirea, durerea va-nceta sa mai urle atat de fioros. Un sunet tare, traind intr-un spatiu armonios...