Ard culorile in vis precum se scurge sangele pe cearsaful moale. Am in suflet un gol asemeni unei cascade amazoniene unde ma arunc plutind pe o raza de soare. Si simt o adiere, o soapta patruzantoare care-mi spune "Spera mai mult! Viseaza mai mare!" [...]

Ma trezesc urland din toti plamanii-nfundati de fumul de tigara cu gust de vanilie pe care el, cu ochii lui albastri atintiti spre mine, o fumeaza ca fiind o ultima rasuflare. Ma ridic incet din pat ca dupa o coma, ii fur tigara din mana, trag un fum privind pe fereastra si m-arunc in cearsaful ravasit din razboiul de aseara. Si zambesc gandindu-ma ca eu iar am iesit invingatoare...

Ma ustura rana pe care mi-ai lasato. Ai luat toate medicamentele cu tine, nici macar un bandaj nu ai lasat in urma, nimic! Stau si sufar in chinuri cumplite, si-ti blestem numele cu fiecare rasarit care apune in sunetul melodios al frunzelor decazute in umbra copaciilor goi. Sunt pe cale sa fiu sfasiata de propii mei colti, neputand stapanii aceasta pornire de ura asupra trupului meu care a fost jerfit cu umilinta pentru tine. Simt un dispret asemanator al iadului foc, ma-nnec cu stropi mari de lacrimi amare insangerate si-mi ard ochii de la atatea amintiri derulate pe iris. M-afund in fotoliul vechi si prafuit, scartaind sunete ce-mi ies de pe gura pe care tu obisnuiai s-o dezmierzi cu amorul tau inflacarat. Imi smulg fire din parul auriu, mangaiat de tine, admirat de altii si-mi tai usor conductele prin care candva trecea amor. Poate daca-mi sangerez iubirea, durerea va-nceta sa mai urle atat de fioros. Un sunet tare, traind intr-un spatiu armonios...