Dansul meu diavolesc cu demonii sai e departe de a se fi sfarsit. Este doar inceputul!
Un inceput dureros, cu lacrimi de sange si vise sfaramate in mii de particule de sperante. Un zambet schitat si un ras fortat sunt singura mea arma impotriva otravii lor. Mi l-au luat cu ei, si n-au de gand sa mi-l inapoieze pana cand n-am sa le cedez sufletul ciobit, scormonit de sentimente indosite de catre ei. M-au pleznit peste obraz cu orgoliu si asteapta ca sa-l intorc si pe celalalt, sa ma umileasca in fata propiilor mei demoni.
Asteapta in liniste ruperea mea in doua, clipa mea de vulnerabilitate cand poate sa ma atace si sa-mi transforme viata din cosmar in realitate.
Iar acum am ramas doar cu un singur nume scris pe suflet cu cerneala facuta din magie neagra, un nume care va ramane pentru totdeauna: al lui!

"You can see her happy - with o big smile on her pretty face,
an engagement ring on her little finger, holding a red rose that her lover bought it for her. He promised her the world, he promised that they will be forever together. Then he left... "

"Ei se asteapta ca eu sa-i dezamagesc, dar eu nu ma astept ca ei sa ma dezamageasca." Si uite ca au facuto! Ei mi-au distrus lumea, propiul meu colt de rai, Eden cel odata pierdut de Adam si Eva. Iar ea acum, a devenit asa de imperfecta!

Monstri hidosi umbla liberi pe strada, cu capul sus si plini mandrie. Rasete grotesti se aud din parcurile intunecate de pe malul mlastinii. Priviri insangerate sunt aruncate in stanga si dreapta, asteptand sa-si vaneze prada. Tipete de teroare se aud de sub pamantul fierbinte. Suflete ratacite cauta sa se refugieze sub cladiri daramate, iar ei cauta sa le induca in disperare. Si se aude strigatul de chemare, acel raget de victorie.

Iar eu stau si privesc, cum lumea mi-e distrusa, cum legamantul nostru sacru a fost rupt odata cu Apocalipsa. Si-i vad pe ei, cum ma-ncoltesc, dorindu-si sa ma sfasie, pe cand eu stau in colt si ma gandesc, la Cel ce nu m-am gandit vreodata...

Am ajuns sa cred ca sunt o muritoare, ca o simpla intepatura de spin ma poate face sa-mi sangerez pana si iubirea ce s-a afundat adanc in oceanul inghetat din inima mea. Parca o vad prin acea mica crapatura din ghetar, o vad cum sta sa iasa la suprafata, sa produca o incalzire globala si sa erupa prin valuri ca un tsunami, gata sa inunde intreaga mea existenta cu sentimentul dragostei. Dar n-am s-o las, am sa-mi cos crapatura cu ura si dispret, pana cand va deveni insusi infernul! Iar apoi, voi sta pe banca retrasa din coltul parcului si voi privi oamenii cum vor radia de iubire, dar nu voi plange! Voi rade... voi rade pentru ca ei, au suferit toata viata, pe cand eu am profitat de ea. Fiindca iubirea, e focul renasterii lui Lucifer.

???

Am o singura intrebare: De ce?

Astazi am primit cea mai ciudata intrebare. Ciudata nu in sensul ca nu are un sens, ci fiindca are cel mai semnificativ sens. "Ce inseamna Pussycat pentru tine?"
Hmm, Pussycat...
Nu m-am gandit niciodata la asta! Stiu ce inseamna pentru ceilalti, dar pentru mine, ea nu reprezinta nimic. O fi vreun mecanism de aparare, vreun zid de nepatruns care tine emotiile la distanta? O fi vreo denumire noua pentru personalitate multipla sau...
Cred ca...
Eh, lasa! Pussycat e doar... Pussycat! Nu are nevoie de descriere.
Dar oare, sa permit acestei Pussycat sa-mi controleze viata?

Cu fiecare clipa in care ma gandesc la mine, simt ca practic un act malefic de exorcizare a sentimentelor pozitive si a capacitatii de a simti.
Sunt precum Narcis, obsedata de reflectia mea, ce se oglindeste in izvorul desertaciunii, blestemata sa nu pot iubi pe nimeni niciodata. Si astept de secole ca apa sa sece, am trait mai multe vieti decat Hristos a trait in sufltele oamenilor, si am ajuns sa intalnesc Iubirea la rascrucea dintre Ratiune si Sentiment. Dar m-a ocolit de indata ce m-a zarit. Blestemata fii, tu, Nemesis!
Si am colindat pe cararile pustii ale Suflteului, de m-am pierdut prin labirintul Constiintei pana am ajuns la casa Emotiei. Imi era straina! Am zarit-o intr-un colt, stand la o masa. Chipul ei radia de fericire si implinire. Cand m-a vazut, s-a ridicat de la masa dorintei si a venit in intampinarea mea. Si-a deschis bratele s-o imbratisez. Eu? Sa imbratisez slabiciunea in sine? Chipul acela senin, s-a intunecat dintr-o data, iar masa dorintei s-a spart. "Tu nu vei mai intalni pe mine, sau pe o sora de-a mea! Insusi viata iti va fi cosmar, iar obsesia te va bantui in veci. Refuzi binecuvantarea mea? Trupul sa-ti ramana gol, pacatul trupesc sa te-nrobeasca! Nici de vei voii, n-o sa simti lipsa noastra!"
Si iata-ma din nou, in fata izvorului, cu capul aplecat spre reflexia mea din apa; si le pot vedea pe nimfe cum ma privesc cu invidie, blestemand zeii care m-au inzestrat cu fumusete cereasca, dorindu-mi ca apa sa sece odata.