"Ei se asteapta ca eu sa-i dezamagesc, dar eu nu ma astept ca ei sa ma dezamageasca." Si uite ca au facuto! Ei mi-au distrus lumea, propiul meu colt de rai, Eden cel odata pierdut de Adam si Eva. Iar ea acum, a devenit asa de imperfecta!

Monstri hidosi umbla liberi pe strada, cu capul sus si plini mandrie. Rasete grotesti se aud din parcurile intunecate de pe malul mlastinii. Priviri insangerate sunt aruncate in stanga si dreapta, asteptand sa-si vaneze prada. Tipete de teroare se aud de sub pamantul fierbinte. Suflete ratacite cauta sa se refugieze sub cladiri daramate, iar ei cauta sa le induca in disperare. Si se aude strigatul de chemare, acel raget de victorie.

Iar eu stau si privesc, cum lumea mi-e distrusa, cum legamantul nostru sacru a fost rupt odata cu Apocalipsa. Si-i vad pe ei, cum ma-ncoltesc, dorindu-si sa ma sfasie, pe cand eu stau in colt si ma gandesc, la Cel ce nu m-am gandit vreodata...

Am ajuns sa cred ca sunt o muritoare, ca o simpla intepatura de spin ma poate face sa-mi sangerez pana si iubirea ce s-a afundat adanc in oceanul inghetat din inima mea. Parca o vad prin acea mica crapatura din ghetar, o vad cum sta sa iasa la suprafata, sa produca o incalzire globala si sa erupa prin valuri ca un tsunami, gata sa inunde intreaga mea existenta cu sentimentul dragostei. Dar n-am s-o las, am sa-mi cos crapatura cu ura si dispret, pana cand va deveni insusi infernul! Iar apoi, voi sta pe banca retrasa din coltul parcului si voi privi oamenii cum vor radia de iubire, dar nu voi plange! Voi rade... voi rade pentru ca ei, au suferit toata viata, pe cand eu am profitat de ea. Fiindca iubirea, e focul renasterii lui Lucifer.

???

Am o singura intrebare: De ce?

Astazi am primit cea mai ciudata intrebare. Ciudata nu in sensul ca nu are un sens, ci fiindca are cel mai semnificativ sens. "Ce inseamna Pussycat pentru tine?"
Hmm, Pussycat...
Nu m-am gandit niciodata la asta! Stiu ce inseamna pentru ceilalti, dar pentru mine, ea nu reprezinta nimic. O fi vreun mecanism de aparare, vreun zid de nepatruns care tine emotiile la distanta? O fi vreo denumire noua pentru personalitate multipla sau...
Cred ca...
Eh, lasa! Pussycat e doar... Pussycat! Nu are nevoie de descriere.
Dar oare, sa permit acestei Pussycat sa-mi controleze viata?

Cu fiecare clipa in care ma gandesc la mine, simt ca practic un act malefic de exorcizare a sentimentelor pozitive si a capacitatii de a simti.
Sunt precum Narcis, obsedata de reflectia mea, ce se oglindeste in izvorul desertaciunii, blestemata sa nu pot iubi pe nimeni niciodata. Si astept de secole ca apa sa sece, am trait mai multe vieti decat Hristos a trait in sufltele oamenilor, si am ajuns sa intalnesc Iubirea la rascrucea dintre Ratiune si Sentiment. Dar m-a ocolit de indata ce m-a zarit. Blestemata fii, tu, Nemesis!
Si am colindat pe cararile pustii ale Suflteului, de m-am pierdut prin labirintul Constiintei pana am ajuns la casa Emotiei. Imi era straina! Am zarit-o intr-un colt, stand la o masa. Chipul ei radia de fericire si implinire. Cand m-a vazut, s-a ridicat de la masa dorintei si a venit in intampinarea mea. Si-a deschis bratele s-o imbratisez. Eu? Sa imbratisez slabiciunea in sine? Chipul acela senin, s-a intunecat dintr-o data, iar masa dorintei s-a spart. "Tu nu vei mai intalni pe mine, sau pe o sora de-a mea! Insusi viata iti va fi cosmar, iar obsesia te va bantui in veci. Refuzi binecuvantarea mea? Trupul sa-ti ramana gol, pacatul trupesc sa te-nrobeasca! Nici de vei voii, n-o sa simti lipsa noastra!"
Si iata-ma din nou, in fata izvorului, cu capul aplecat spre reflexia mea din apa; si le pot vedea pe nimfe cum ma privesc cu invidie, blestemand zeii care m-au inzestrat cu fumusete cereasca, dorindu-mi ca apa sa sece odata.

Au trecut atatea nopti de cand nu m-am mai gandit la tine. Atatea ore, care mi se pareau a fi secunde. Si cand te gandesti ca timpul statea in loc, pentru ca sa-mi amintesc eventual, ca in tot acest timp nu te-am avut, si nici n-o sa te am. Dar m-am resemnat cu gandul. Defapt, nici n-am nevoie de tine. Acel 'tu', care este infaptuit in mintea mea, este perfect. De multe ori m-am temut ca adevaratul 'tu' ma vei dezamagi, ca nu vei fi asa cum te visam mereu. De aceea n-am riscat sa am vreodata contact fizic cu tine, sa nu-mi distorsionezi obsesia mea tulburatoare pentru tine. Ah, si cat de dulce e! Ea se hraneste din privirea ta curioasa, din sentimentul de respingere care il ai fata de mine. Si cat imi place ca suferi! Toata viata mea m-am hranit cu energia negativa a oamenilor, dar a ta, e unica! Imi da dependenta si chiar nu pot sa renunt la ea! De aceea te voi urmari mereu, voi deveni umbra umbrei tale, soapta soapte tale, cosmarul cosmarului tau. 'Tu' din mine se va alimenta din energia ta si va creste asa de mare incat iti va eclipsa existenta. Vei ajunge slab, nedumerit si inconstient ca vei duce o batalie cu tine insuti.

Adevarata frumusete

De curand mi s-a intamplat ceva, am inceput sa vad lumea cu alti ochi. Totul a devenit mai clar. Inainte parca eram legata la ochi si vedeam doar ceea ce vroiam sa vad, si nu cum erau lucrurile in realitate. E ca si cum cineva a tras draperia dimineata si razele soarelui au intrat in camera si totul sa luminat, iar visul urat a disparut. E frumos sa vezi din nou adevarata lumina, nu numai cea artificiala a lampii de pe birou. M-am ridicat din pat cu ochii stransi si am mers spre fereastra de unde venea lumina. Am deschis usor geamul si am scos capul afara ca sa simt mirosul florilor. Cand am deschis ochii parca s-a intamplat o magie. Strada neasfaltata si plina de gropi parca parea un drum de tara ce ducea spre o poienita, florile galbene pareau acum niste adevarate simboluri ale primaverii, cerul era de un albastru pur. Atunci am realizat ca ceva se intamplase. Nu cred ca venirea primaverii era factorul, ci ceva mult mai minunat. Rugaciunea mi-a fost ascultata. Acum puteam sa vad! Desi nu eram oarba tot nu “vedeam” lucrurile din jurul meu. Puteam vedea adevarata frumusete din lucruri, adevarata frumusete din oameni. Frumusetea este de doua tipuri: exterioara si interioara. Dar care conteaza cel mai mult? De care sa ne indragostim? Ce este mai important pentru tine? Multi dintre voi aleg frumusetea exterioara, caci acel fel de frumusete este promovata, dar cati dintre voi n-ati sfarsit singuri? Eu am sfarsit singura! Eu eram una dintre voi. Alegeam marul dupa cat era de rosu si de mare. Doar apoi am descoperit ca inauntru era putred. Dar acum s-a terminat, am priceput cum sta treaba. Nu faptul ca aratam bine ne face sa fim frumosi, ci ceea ce gandim, ce simtim. Cand cineva iti spune ca ii plac ochii tai, inseamna ca s-a uiat in sufletul tau, a incercat sa te cunoasca. Ochii sunt oglinda sufletului. Cu cat te uiti mai atent la el, cu atat mai mult patrunzi in suflet. Si mie mi s-a intamplat asta, sa fiu vrajita de privirea lui. Am chiar numit-o “dragoste la prima vedere”. De ce? Fiindca nu i-am putut uita ochii. Ei au fost cei care m-au facut sa ma indragostesc de el, nu trupul, nu hainele, nu banii! Atunci de ce toti fac aceasi greseala la nesfarsit? As vrea ca si voi sa vedeti lumea cum o vad eu acum. Va imprumut ochii mei, daca doriti. Nu mai vreau sa vad la televizor cum este promovata “frumusetea” si toti barbatii sa viseze la ea, si femeile sa-si distruga viata si sanatatea ca sa devina ca fetele din reviste care oricum sunt retusate cu Photoshop. Deschideti ochii si priviti in jur! O lume intreaga va asteapta. Calea cea mai sigura catre adevarata frumusete interioara e sa faci fapte bune. Nu mai stati pe ganduri si ajutati-i si pe altii sa-si deschida ochii! Impreuna putem face o lume mai buna! Lasati adevarata frumusete sa iasa la iveala…

Original date: June 2009